"Cercetarea noastră de teren nu este un raport complet asupra stării fotbalului din România sau a intersecţiei lui cu societatea românească. Este doar o anchetă preliminară de opinie, menită să arate o serie de atitudini si opinii vizavi de un fenomen faţă de care avem o atitudine ambivalentă: pe de o parte, jumătate din populaţie îl priveşte ca o mare pasiune, pe de altă parte, autorităţile nu fac nimic pentru articularea unor politici coerente care să sprijine, să valorifice şi să reglementeze acest domeniu.
Ar fi nevoie de studii serioase şi analize la nivelul cluburilor, a jucătorilor, suporterilor, conducerii federatiei, Ligii profesioniste sau Ministerului Tineretului şi Sporturilor. Încercăm, însă, o sensibilizare la această temă ocolită chiar şi de către cei care se ocupă de cercetare socială, intenţionăm ca raportul nostru să fie doar începutul unui program mai vast de cercetare şi evaluare.
Câteva concluzii pot fi următoarele:
1. Fotbalul este o activitate socială cu valenţe identitare, educative sau de divertisment cu mare impact în România şi globalizarea acestei practici face ca fotbalul să devină o o activitate tot mai importantă în deceniile care vor veni;
2. Fotbalul poate genera violenţă sau corupţie în mediile sociale unde aceste practici există, dar el poate promova valori importante dacă este o practică socială organizată, poate contribui la integrarea socială, la întărirea legăturilor sociale, respectul regulilor şi promovarea unor valori colective;
3. În ceeea ce priveste eradicarea violenţei din fotbal, trebuie perfecţionat cadrul legislativ şi, mai ales, legile antiviolenţă trebuie aplicate cu hotarâre; trebuie perfecţionată tehnic supravegherea suporterilor, dar politicile de securitate pe stadioane nu se pot baza doar pe coerciţie si puniţie;
4. Violenţa trebuie pedepsită, dar să nu uităm că spectacolul vine şi din tribune; jocul cu tribunele goale este o sancţiune care nu disciplinează în nici un fel, probabil doar sărăceşte spectacolul sportiv;
5. Practicile afirmative de promovare a întâlnirii dintre suporteri, arbitri, conducători, fotbalişti sau jurnalişti ar putea să producă efecte importante de cunoaştere şi definire comună a regulilor de interacţiune pe stadioanele de fotbal si cele ale spectacolului sportiv;
6. Va trebui să reflectăm şi asupra mijloacelor materiale pe care colectivităţile locale le pun la dispozitia fotbalului amator, tot mai puţine şi tot mai dependente de participarea la competiţii, fără a ţine cont de rolul central al fotbalului ca practică educativă şi practică de loisir;
7. Este nevoie de politici publice îndreptate spre suporteri şi spectatori, în general.
8. Este nevoie ca fotbalul românesc să se reglementeze şi autoreglementeze în funcţie de un proiect social şi comunitar mult mai larg".
Presedintele IRES, prof.univ.dr. Vasile Sebastian Dâncu
http://vasiledancu.blogspot.com/2009/10/nou-cercetarea-fotbalul-romanesc-si.html
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu