Florărie de fan!

Florăria KEMPES
Se află în centrul Bucureştiului şi în mod cert nu aparţine fostului atacant argentinian. Oricât de mare fan ar fi proprietarul, este totuşi un nume inedit de firmă...

Sfârşit...

Cum au apărut, aşa au disparut ... balta a secat, mormolocii au crapat! Aştept o următoare încercare...

Ce se mai fură...

aşa arată acest suport de flori de la Poiana Muntelui în prima zi (4 mai)...

aşa arată după vreo saptamână (12 mai)...

aşa se prezintă după altă săptămână (21 mai)

Aşa arată un suport similar pe DN1 Bucureşti - Ploieşti (Piaţa Presei Libere)...

Explicaţia - sunt mulţi oameni cu bun gust, dar nu şi cu bun simţ ... şi nu toţi sunt ţigani. Dacă ar fi după mine aş băga curent electric printre tufe!

THEY ARE BACK!!!

Ecosistemul de la capătul tramvaiului 41 (Piaţa Presei Libere) a renăscut! Sunt mici, vioi, veseli, zbanghii ... arată ca niste spermatozoizi de culoare, dar sunt doar nişte mormoloci (tadpoles, eng.).

Pentru ecosistemul trecut, vezi postările din iulie 2009.

Replică Santiago Bernabeu din cutii de bere Heineken

Replică din cutii de bere Heineken a stadionului ”Santiago Bernabeu” din Madrid, existentă în Piaţa George Enescu (lângă Ateneu). Stadionul madrilen va găzdui finala Champions League, sâmbătă 22 mai, de la ora 21,45, între Internazionale Milano şi Bayern Munchen.

Podul de Flori - 20 ani

„Prutul lacrimilor noastre să-l acoperim cu flori”, aceasta a fost denumire iniţială a unei acţiuni culturale desfăşurate în perioada anilor 1990 – 1991, ce îşi propunea reîntregirea României. Iniţiatori au fost Asociaţia Culturală „Bucureşti – Chişinău” şi Frontul Popular din Moldova.

Primul „Pod de flori” a fost organizat pe 6 mai 1990, dată la care cetăţenii români au putut trece frontiera către Basarabia (încă purta denumirea de RSS Moldovenească), fără paşaport şi fără viză, prin opt puncte de trecere peste Prut. Peste un milion de oameni au participat la eveniment. Al doilea „Pod de flori” a avut loc la 16 iunie 1991, ocazie cu care cetăţenii moldoveni au putut intra în România fără acte. Chiar dacă scopul re-unificării nu a fost atins atunci, momentul „Podurilor de flori” a reactivat multor oameni conştiinţa faptului că indiferent de ce parte a Prutului trăiesc, aparţin unui singur neam.

....

O bancă de ... 2 bani

Naiv e omul câteodată!... Pot să spun că sunt cea mai recentă victimă a sistemului bancar. Habar n-am, cred ca toate băncile sunt la fel, şi la noi şi aiurea, adică hulpave după banul omului şi lipsite de o înţelegere ''omenească''. Îmi revine în minte un laitmotiv din filmele western în care bancherul rău ia ferma cowboy-ului lipsit de noroc şi şansă. Cam aşa e şi în ziua de azi. Cum te prinde, banca te arde. Nu te-ar ajuta să depăşeşti un moment dificil, nu te-ar păsui cu plata sau n-ar înţelege că n-ai avut timp să plăteşti factura ori ai uitat. Atât de dezumanizată e instituţia asta că îmi provoacă scârbă. Chiar dacă e plină de funcţionari, în general lipsiţi de amabilitate, înţelegere şi răbdare, acţionează ca un robot cinic. Nu face distincţia între o situaţie şi alta.
Să trec la o situaţie concretă. Sunt client la BCR cam de vreo 10 ani, am credit la ei, card de debit, dar şi card de credit. Şi cum situaţia mea economică nu e cu mult diferită de cea a ţării :) am fost nevoit să apelez şi eu la FMI...pardon, cardul de credit. Am primit un flit puternic (de fapt mai multe), în sensul că îmi refuza tranzacţia şi mă trimitea să contactez banca. Asta se petrecea în măreaţa zi de 1 Mai, când, se ştie, toată lumea sărbătoreşte, iar băncile sunt închise. Explicaţia a venit ulterior - n-am plătit rata şi banca mi-a blocat cardul. Un lucru perfect normal ai zice şi perfect meritat, dacă sunt rău platnic. Numai că datoria mea către banca al cărei nume mi-e greaţă să-l pronunţ acum (nu că altele ar fi mai breze!) era de doar 77 de bani, după cum se poate vedea în imagine. Ba mai mult, rata minimă obligatorie atingea suma exorbitantă de 2 BANI. Recunosc. Sunt vinovat! Am ignorat pur şi simplu factura asta, mi s-a părut penibil să mă duc să plătesc un leu... Nu am dat importanţă, m-am gândit că o să mă penalizeze un pic şi poate atunci când se strânge o suma care să merite un drum o să plătesc. Ba mai mult, am perseverat în greşeală şi am ignorat şi SMS-ul trimis pe data de 29 aprilie de BCR (câh!), prin care mi se amintea ca am de achitat o rată de 2 bani (!) şi că am întârziat 5 zile cu plata. Sincer, mă aşteptam la o somaţie serioasă genul ''Bă! Vezi ca îţi blocăm cardul!'' sau ''Stimate fraiere, vezi că te penalizăm de nu te vezi''...Nici măcar pe factură nu scrie că o rată neplătită duce la blocarea cardului. În fine, azi s-a încheiat lupta mea cu sistemul bancar, cu o înfrângere... Totuşi, relevant mi se pare că şi tanti de la casieria BCR Plaza România nu avea habar de treaba asta, că se blochează automat, indiferent de datorie. M-a lămurit ''robotul'', când am sunat în Call Center. C-3PO ăsta, deosebit de politicos, mi-a explicat cum e cu sistemul, eu mi-am abţinut înjurăturile de rigoare, care se buluceau la gura mea, dar tot am mormăit ceva dezaprobator. Am aflat că întrucât am plătit după ora 12,00 tranzacţia va fi efectivă abia de a doua zi, când se va debloca şi cardul... Acu' stau să mă gândesc... cheltuiră atâţia bani cu factura şi cu SMS-ul (evident mai mult decât era datoria mea) şi au ratat şi vo 2-3 tranzacţii, plus comisioanele şi dobânzile aferente... Parcă nu mă mai simt aşa supărat. Proştii dracului!