La Muse - teatru

http://www.port.ro/pls/th/theatre.directing?i_direct_id=1014151&i_city_id=-1&i_topic_id=&i_county_id=-1
Dacă piesa a fost cum a fost, locul desfăşurării nu mi-a plăcut... oricum nu e propice pentru un spectacol de teatru...

My very own homeless guy...

Nici nu mai ştiu când l-am văzut prima dată. Să tot fie vreo patru, poate cinci ani. Stătea pe bancă, lângă parc. Îl vedeam dimineaţa, uneori dormind, când plecam la serviciu. La un moment dat, cine mai ştie când şi cum, a început să mă salute. ''Să trăieşti, vecine!'', ''Hai, noroc!''. Apoi a început să îmi zică ''Dom' inginer!''. Am avansat brusc în ziua în care mi-a cerut bani şi i-am dat - ''De azi îţi zic Dom' Director!''. Conversaţiile noastre sunt scurte, dimineaţa mă întreabă în general pe ton glumeţ de ce sunt supărat ;), chiar dacă îşi dă seama că sunt de fapt adormit şi fără chef să mă duc la serviciu. Azi a avut o poantă bună: ''Oooo, Dom' Director! Un' te duci? - La muncă, vine răspunsul. Muncă? Ce e aia muncă?'' - am zâmbit. Altădată îşi arată talentele surprinzătoare de poliglot: ''What can I do for you? How do you do? sau Qu'est ce que tu fais?''. Uneori o mai dă în bălării şi întreabă ''Ce face piticu?! Unde te duci? Lasă că ştiu eu că te duci la curve! sau cine ştie mai ce ... Când sunt cu cineva (mamă, prietenă) e foarte respectuos, în schimb: ''Săru' mânaaaa!''. Paradoxal, dar boschetarul meu are şi un câine... evident, vagabond şi el! De multe ori unul doarme pe bancă, iar celălalt lângă, astfel că e o imagine destul de pitorească. Atunci când se întâmplă să fie pe lângă mine vreun câine comunitar nu scapă prilejul să arunce pastila: ''Ţi-ai luat câine!'' După cum nici când mă vede venind cu plasele pline de la piaţă nu pierde ocazia: ''Eşti ca o albinuţă!''. Din când în când îi mai dau câţiva lei, alteori de pomană şi nu o dată m-a îmbiat cu o gură de ţuică sau palincă, bere sau alte băuturi. Chiar mi-a oferit şi de mâncare. Rămâne un mister unde doarme în nopţile geroase de iarnă. În general îl vezi pe bancă, să nu exagerez, cam 300 - 300 şi ceva de zile pe ani. Nu ştiu ce a fost la viaţa lui, dacă a muncit şi ce, de unde vine şi de ce a ajuns aşa. Trage mai greu de un picior şi are în faţă un cântar, alteori vinde cărţi date de pomană de oameni sau cine mai ştie ce alte lucruri. Aaaa, vinde şi mingi de tenis recuperate de la terenurile din parc. Am aflat că amatorii de tenis mai nocturni îl deranjează şi nu o dată i-a boscorodit că nu poate dormi din cauza lor. Nici nu ştiu cum îl cheamă. Cred că într-un fel l-am moştenit de la amicul Ober, care şi el îi zicea ''Nea Chervase'', pentru că aşa i-a venit, nu că l-ar fi întrebat vreodată. Poate că într-o zi voi afla povestea lui...