Un nou sfârşit al lumii

Dacă pe 12.12.12 aşteptam sfârşitul lumii la ora 12,12 şi 12 secunde, pe 21.12.2012 nu mai era aşa simplu, pentru ca nu aveam o ora pentru momentul fatidic. Poate mayaşii l-or fi fixat, dar nu a fost el mediatizat. În fine, ce va fi, va fi, mi-am zis. Trece o oră după alta, iar colega nu dă niciun semn că ar intenţiona să se achite de ... ''datorie''. Aştept ce aştept, iar în cele din urmă îmi iau ''inima în dinţi'' şi îi zic: ''Te achiţi de datorie?''. Răspunsul... ''Aoleoooooooooooooo'' (14 ''o''). Urmează o scurtă discuţie în care ea îmi zice că a fost ocupată şi nu a avut timp deloc, însă ea se referă la promisiunea de a mă duce acasă când are drum prin cartierul meu. O întrerup: ''pfoaaa.. datoria era de fapt alta''. ''Care?'', întreabă, inocentă. ''Minutul de sfârşitul lumii'', zic eu. ''Aaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa. Ca să vezi că nu mă gândesc deloc'', vine reacţia ei. ''Ştiam eu că mă păcăleşti'', reiterez eu. ''Nu, mă. Păi şi când ar trebui să vină?'', mă întreabă. Răspund sec: ''Azi, oricum''. Mi-o retează abrupt (vorba!): ''Lasă mă prostiile'', după care eu remarc dezamăgit... ''Nu crezi în Moş Crăciun, nu crezi în sfârşitul lumii...'', iar ea conchide: ''Pai da ... aşa sunt eu, mai neîncrezătoare''.
Cam asta a fost. E mult de lucru cu fata asta. Şi dacă mă înham la treabă tot nu e sigur că răzbesc. Şi cine ştie când vine următorul sfârşit al lumii...

Cum mi-am petrecut eu sfârşitul lumii....

E nasol să ţi se tragă clapa chiar de sfârşitul lumii. Eu am păţit-o, pe 12.12.2012. Eram singur la birou, restul fiind înzăpeziţi, şi mă conversam pe mess cu o colegă, lamentându-mă că o sa mor singur. ''aşa mă prinde sfârşitul lumii :('', zic eu. Ea, curajoasă: ''nu vine aşa curând. linişteşte-te''. Eu continui: ''cum nu, azi... 12.12.2012, ora 12.12.12....'' Nici măcar n-am chemat-o! Dar face oferta: ''să vin să te încurajez''. Mă agăţ imediat: ''da da'' şi plusez ''ne ţinem de mână un minut, cu ochii închişi, până trece :)''. Pare neîncrezătoare: ''măăă ... tu mă păcăleşti''. Io, aproape nevinovat: ''cu ce? să mă ţii de mână??''. E sinceră: ''dada''. Încerc sa dreg lucrurile, dar nu dau înapoi: ''pfoaa. promit să fiu cuminte ;). cât pot de... e totuşi ... sfârşitul lumii...'' Pare că se linişteşte: ''poate vin''. Încerc să o încurajez: ''să nu întârzii :)''. Stabilim detalii. ''nici nu ştiu unde ai biroul'', zice ea. ''aci lângă şeful ăl mare'', ăi răspund. ''aoleo'', zice ea, dar ignor semnalul şi completez: ''cum urci scările în dreapta''. Urmează un ''bine'', care mă mulţumeşte pe deplin.
Urmează o pauză o pauză, dar după ce pun la status ceva ... ''apocaliptic'' vine imediat reacţia ''ce duuuuus eşti. o să-mi pun alarma să sune cu 2 minute înainte de ora fatidică''.
Se apropia ora şi mă verifică la 12h09 ''eşti bine?''. ''încă sunt. dar am ceva emoţii'', răspund.
Şi aştept... se face 12h10, 12h11, 12h12 (scăpăm!), 12h13, 12h14... La 12h15, dezamăgit, îi zic: ''m-ai păcălit''. ''nu, mă. chiar deloc. dar am fost ocupată. s-a fâţâit şi xxxxxx pe aici''. Replic sec: ''eee, păi ce, sfârşitul lumii aşteaptă după noi?... rămâi datoare, pt următorul....''. Răspunsul e ''of, da''.
Acum, poate o să am mai mult noroc pe 21.12.2012... Dar nu-mi fac iluzii, lumea nu mai ia în serios lucrurile importante.

PS Titlul nu are nicio legătură cu filmul cu acelaşi nume ;)