Doamne, ce de beton! Cam asta a fost reacţia mea când am văzut marea realizare - Arena Naţională. De când a fost demolat fostul Stadion Naţional şi până marţi nu am mai văzut de aproape arena cu pricina, dar nu pot zice că m-a impresionat plăcut. Forma de măgăoaie de beton te duce mai degrabă cu gândul la o clădire monolitică rusească, chiar inestetică, as putea spune, lipsită de modernismul care se impunea.
Poate că am plecat la drum cu
pesimism, dar nu l-am căutat neapărat, pur şi simplu mă aşteptam la ce am găsit, până la urmă. Stewarzii BGS s-au ridicat la înălţime din prima ... unul m-a trimis după ''pui de pupăză'', iar alţii mi-au refuzat intrarea pe la poarta indicată pe biletul care însoţea acreditarea. Mai întâi au controlat rucsacul şi când au văzut cabluri şi laptop ''cerberii'' cu creierul cât o gămălie ciobită au zis că trebuie să-l cheme ''pe şefu''. Şefu', cu gămălia neciobită, zice plin de el: ''Nu puteţi intra cu laptopul!''. ''De ce?'', întreb eu uimit. ''Eu pe ce scriu? Cum transmit? Sunt de la presă! Cum îmi fac treaba?'', mă ambalez. ''Uite ce scrie pe bilet! Am şi acreditare!'' Imperturbabil, îmi replică: ''Dacă vreţi să intraţi cu biletul pe aici, atunci lăsaţi rucsacul!'' Încep să-i blestem şi plec cu gândul să-mi încerc norocul la intrarea pentru presă. Aici nu am nicio problemă, intru ca în brânză. BGS-istul nici nu s-a mai obosit să verifice rucsacul. Pătrund în labirintul de beton şi dau de un nene, pe care îl întreb cu ajung la în tribună. Băiatul e bun şi mă conduce câteva zeci de metri pe coridoare, a căror pustietate e întreruptă din loc în loc de un pătraţel de muşchi cu neuroni la colţuri. Am mers chiar până în locul unde ar fi trebuit să intru cu biletul! Am urcat apoi scări de parcă eram la crosul din Empire State Building. Am ajuns la esplanada dintre cele două niveluri cu limba de un cot. Pătrund în stadionul propriu zis. Destul de impresionant, ce să zic... Caut masa presei din priviri, să îmi găsesc locul. Şi dăi şi caută frate! Ce aveam eu pe bilet nu se potrivea nu nimic din numerele care erau pe rândurile de mese. O iau masă cu masă şi abia la cucurigu găsesc locul unde trebuia să stau. Privesc spre teren. Moaaaa! Bine că nu sufăr de rău de înălţime, că eram la cocoţat sus de tot. Mă aşez să îmi trag sufletul, în primul rând, şi să studiez şi eu mai cu atenţie stadionul. O nouă surpriză. Nu sunt eu înalt, dar, totuşi.... Dacă stăteam lipit de spătarul scaunului vedeam terenul abia de la jumătate încolo! Mesele sunt prea lungi! Incredibil! Proiectantul sau nea Gogu care a făcut mesele cu pricina ori era de 2 metri ori nu s-a aşezat pe scaun să vadă terenul. Scot laptopul şi încerc să mă conectez la internet wireless... Sufletul! Nici măcar o reţea nu vedea. Sper că am venit eu prea devreme pentru net şi trec pe stick-ul mobil. Până la sfârşitul meciului nu a trecut pe acolo niciun ins de la tehnic ca să îi pun vreo întrebare, iar stewarzii au fost pe atât de nefolositori pe cât mă aşteptam. Mai trist a fost că
odată cu sosirea oamenilor situaţia ''internetică'' a degenerat. Deşi am avut asistenţă tehnică proprie (nu din partea organizatorilor) abia dacă am putut să îmi fac treaba şi să transmit, cu chiu cu vai, cu mulţi nervi, ca de altfel şi alţi confraţi. Am fost şi pe alte stadioane mari de fotbal, pe De Kuip la Rotterdam (49.000 locuri capacitate), pe Stadionul Olimpic din Atena (71.000 locuri), pe Da Luz din Lisabona (65.000) sau pe Ferenc Puskas din Budapesta (69.000), dar nicăieri nu am întâlnit o poziţionare aşa proastă pentru masa presei. În detrimentul ziariştilor s-au pus lojile pentru VIP-uri, care îmi par în număr un pic exagerat. Peste tot în lume masa presei are o poziţie bună de vizionat meciul, pentru a putea transmite corect informaţia, numai pe Arena Naţională e poziţionarea e pe verticală mai multe decât pe orizontală. Să mai zic că accesul la toalete era problematic, fiind şi ele prea puţine pentru numărul mare de persoane? ... Sau că la final am întrebat un steward cum ajung la sala de conferinţe şi m-a trimis pe esplanadă, să caut ''pe cineva de la FRF''? Stewarzii de la Tribuna I au blocat ieşirea spectatorilor la final pentru câteva minute, pentru a permite VIP-urilor să plece nestingherite. Problema asta care poate crea busculade se va întâlni la fiecare meci mai important şi e regretabil că nu s-a făcut o ieşire alternativă pentru ''feţele palide''. Instrucţia stewarzilor a fost, ca de obicei, cel puţin deficitară. Un amic nu a putut decât cu mare greutate să intre cu aparatul foto, evident neprofesional, pentru că idioţii nu ştiu să facă diferenţa între ele... De gazon nu mai zic nimic, că a fost mult prea mediatizată chestiunea. Treabă de amatori, s-au scumpit la tărâţe şi s-au ieftinit la făină... Ce minusuri aş mai contabiliza?... faptul că au dat zeci de minute cu momente din timpul construcţiei stadionului pe ecranele cubului, în loc să dea imagini din tribune sau de pe teren, când concerta Inna sau când se întâmplau alte lucruri interesante. Oricât de prost ar fi Marcel Pavel, mi se pare stupid să îl amendezi pentru ce a făcut.
1. stadionul
2. beton!
3. cubul
4. hăul de la masa presei...
5. stadion plin... frumos, ce mai
6. Inna
7. Alexandra Coman & Marcel Pavel + echipele
8. fază din meci
Poate că am plecat la drum cu 
