Sunt unii oameni care ucid cu zâmbetul pe buze şi nu păţesc nimic. Mie unul mi-ar fi frică să am putere ''de viaţă şi de moarte''. Mi se pare nefiresc aşa ceva. Cred că asta trebuie să fie atributul unei fiinţe superioare, un dumnezeu ... ceva, nu tuturor fariseilor. Blasfemia este cu atât mai mare cu cât decizia este luată de un om care a văzut moartea cu ochii. Din păcate, pe unii spectrul morţii nu îi face mai buni, ci mai diabolici. Un conducător ar trebui să fie un om luminat, care decide în folosul celor mulţi, oricât rău ar face cel responsabil. Asta nu se aplică la noi, din păcate, unde răzbunările şi plata poliţelor ieftine sunt la ordinea zilei. Am iubit şi iubirea mea a fost ucisă. De nişte proşti. ''Ăla micu'', pentru că nu pot să-i pronunţ numele, chiar dacă nu părea un salvator, a reuşit să aducă echipa la liman, ăsta e meritul lui, a adunat cioburile de la nenorocitul de Staicu şi a promovat, a dus echipa aproape de doream toţi. După o ratare dubioasă a cupelor europene, ''ăla micu'' şi-a pierdut minţile, şi-a arătat limitele ca manager. Nu poţi să te lupţi cu ''sfinţii'' fără să ai măcar o cruce, dar dacă ai dreptatea de partea ta. Dumnezeu are destule treburi, poate nu se uită la tine, poate îşi întoarce faţa un moment şi se alege praful.
''Ăla micu'' e ca un obsedat de o femeie, o iubeşte, dar o ucide cu iubirea lui toxică, în loc să renunţe la ea când e limpede că ea nu îl mai doreşte. Sandu e la fel de rău, e un poliţai care în loc să salveze echipa pentru suporteri alege să ''nu negocieze cu teroriştii'' şi propune intervenţia în forţă, fără să îşi propună o salvare a ostaticului - intrăm şi îi ciuruim. ''Ăla micu'' nu ştie vorba aia, dacă o iubeşti cu adevărat, las-o să plece...
S-a rupt ceva în mine când echipa a retrogradat prima oară, am murit un pic anul trecut când ne-au scos din campionat şi acum am mai murit un pic. Nu vreau pomană, nu vreau altă echipă, ce a fost nu va mai fi ... Universitatea a murit, a fost ucisă! ... şi nimeni nu va plăti pentru asta. Şi cu mine cum rămâne? Eu ce mă fac, eu, suporterul?!
