Lansare nou echipament Steaua (Nike)

Bănel Nicoliţă, Bogdan Stancu şi Cristian Tănase.

UEFA Champions League - third qualyifing round: Unirea Urziceni - Zenit St. Petersburg 0-0

Suporterii ruşi când erau cuminţi.

Incidente cu suporterii ruşi.

Marius Şumudică, antrenorul Rapidului, la meciul Unirea Urziceni - Zenit St. Petersburg 0-0

Zenit St Petersburg - official training session

Zenit St Petersburg - official training session. Monday, before the game against Unirea Urziceni, in Bucharest - Steaua stadion (Champions League - IIIrd qualifying round).

Roni Levi - Unirea Urziceni coach (middle)

Luciano Spalletti - Zenit's coach (middle)

Cum să te baţi cu un handicapat? sau Eu vs Lucifer...

Cum să te baţi cu un handicapat? E simplu. Nu poţi. Ar trebui să fii mai handicapat ca el, ceea ce e foarte greu. Îl cheamă Lucian, dar inspirat a fost cel care l-a poreclit... Lucifer. E diabolic şi stilul lui de viaţă e să trăiască prin scandal. Urăsc scandalul, urăsc să mă cert. Nici nu ştiu să o fac, iar el e un maestru, evident, are abilităţi dobândite în ani şi ani de practică. Nici dacă ar fi întreg fizic nu aş putea să mă bat cu el, pentru că am 4-5 categorii peste el. Recent, mi-a zis dacă acum şapte ani (când era întreg fizic...) aveam curaj să mă bat cu el. M-a bufnit râsul... De ce să mă bat? (... şi mă gândeam dacă vorbeşte serios, dacă ar simţul realităţii). Ar fi fost un meci de desene animate, când unul îl ţine pe celălalt în mână, iar ăla se chinuie să-l atingă. Deh, îi dădea mâna să vorbească aşa, ştia că o confruntare fizică nu ar fi posibilă în nicio situaţie. Cum dreaq să dau eu în nenorocitul ăsta? Îmi produce şi furie, dar mai mult scârbă şi compătimire. Cred că are vo 40 de kile, nu mai are maxilarul (aşa că nu pot să-i trag un pumn în bărbie, sunt în dezavantaj!) şi trebuie să te chinui să înţelegi ce scuipă (...îh...vorbeşte adică). Boala nemiloasă (cancer adică) i-a mâncat şi puţinul suflet şi minima raţiune pe care o mai avea. E un om frustrat, care vede conspiraţii peste tot (de la laitmotivul De ce tocmai eu, Doamne?), interpretează ca un atac orice cuvânt. Oricare ar fi argumentele mele în disputa cu el, raportate unei terţe persoane, se va găsi mereu unul care să zică. ''Săracu'. Doamne fereşte! Încercaţi şi voi să vă înţelegeţi. Nu vedeţi ce vremuri sunt?! E şi el bolnav, trebuie să îl înţelegi.... Hai, lasă-l, că nu se face gaură în cer...''. Totuşi, cred că acum se simte mai bine, altfel nu îmi vine să cred ce vitalitate are şi cât de abitir caută nod în papură. E ceva de genul, oriunde l-ai pune, nu îl nimereşti. Nu va lupta niciodată corect, că nu are cum, nu are mijloacele necesare, doar e handicapat... Totdeauna va lovi sub centură. Nu fac faţă, pur şi simplu nu mă pot lupta cu el. Nu ştiu cum şi nu sunt capabil să învăţ metodele astea securiste. Şi nici nu vreau, aşa e felul meu. Uneori îmi vine să renunţ, adică să renunţ chiar la tot. Să renunţ la funcţie şi să muncesc ca un simplu ''tălpaş''. Financiar ar fi o pierde, poate şi a prestigiului adus de funcţie, dar cred că aş avea o viaţă mult mai liniştită. Orgoliul e cel care mă ţine în meci... Încă nu vreau să mă dau bătut, mai ales în faţa unui astfel de ciot. Să mai zic ca e mare fan Băsescu??? Nu cred că ar fi necesar... Pe deasupra e şi un oltean prost! E născut în Craiova. Să mor io, uneori îmi vine să cred că toţi oamenii născuţi în oraşul ăsta (frumoasă echipă avea!) sunt cel puţin tâmpiţi! Oamenii ăştia ar trebui stârpiţi, vorbesc serios. Nu doresc răul nimănui, cred că de felul meu sunt conciliant (mi s-a mai reproşat că prea iau apărarea multora), încerc să-i înţeleg pe toţi, dar lipsa de bun simţ îmi urcă sângele la cap. Unde s-a mai pomenit, chiar şi în bătaia de joc care e societatea românească din ziua de azi, în care albul e negru şi invers, ca un om să fie tolerat să lucreze ani de zile de acasă şi să mai aibă şi ce program vrea muşchii lui??? Chiar dacă e ''la Stat'', aşa ceva îmi pare de neconceput! Şi mai aberant e faptul că individul îşi permite să facă şi figuri, să jignească la orice pas, să facă scandal, să ameninţe, pentru că el nu are nimic de pierdut spre deosebire de restul. El deja a pierdut totul... Din păcate, va urma....