E nasol să ţi se tragă clapa chiar de sfârşitul lumii. Eu am păţit-o, pe 12.12.2012. Eram singur la birou, restul fiind înzăpeziţi, şi mă conversam pe mess cu o colegă, lamentându-mă că o sa mor singur. ''aşa mă prinde sfârşitul lumii :('', zic eu. Ea, curajoasă: ''nu vine aşa curând. linişteşte-te''. Eu continui: ''cum nu, azi... 12.12.2012, ora 12.12.12....'' Nici măcar n-am chemat-o! Dar face oferta: ''să vin să te încurajez''. Mă agăţ imediat: ''da da'' şi plusez ''ne ţinem de mână un minut, cu ochii închişi, până trece :)''. Pare neîncrezătoare: ''măăă ... tu mă păcăleşti''. Io, aproape nevinovat: ''cu ce? să mă ţii de mână??''. E sinceră: ''dada''. Încerc sa dreg lucrurile, dar nu dau înapoi: ''pfoaa. promit să fiu cuminte ;). cât pot de... e totuşi ... sfârşitul lumii...'' Pare că se linişteşte: ''poate vin''. Încerc să o încurajez: ''să nu întârzii :)''. Stabilim detalii. ''nici nu ştiu unde ai biroul'', zice ea. ''aci lângă şeful ăl mare'', ăi răspund. ''aoleo'', zice ea, dar ignor semnalul şi completez: ''cum urci scările în dreapta''. Urmează un ''bine'', care mă mulţumeşte pe deplin.
Urmează o pauză o pauză, dar după ce pun la status ceva ... ''apocaliptic'' vine imediat reacţia ''ce duuuuus eşti. o să-mi pun alarma să sune cu 2 minute înainte de ora fatidică''.
Se apropia ora şi mă verifică la 12h09 ''eşti bine?''. ''încă sunt. dar am ceva emoţii'', răspund.
Şi aştept... se face 12h10, 12h11, 12h12 (scăpăm!), 12h13, 12h14... La 12h15, dezamăgit, îi zic: ''m-ai păcălit''. ''nu, mă. chiar deloc. dar am fost ocupată. s-a fâţâit şi xxxxxx pe aici''. Replic sec: ''eee, păi ce, sfârşitul lumii aşteaptă după noi?... rămâi datoare, pt următorul....''. Răspunsul e ''of, da''.
Acum, poate o să am mai mult noroc pe 21.12.2012... Dar nu-mi fac iluzii, lumea nu mai ia în serios lucrurile importante.
PS Titlul nu are nicio legătură cu filmul cu acelaşi nume ;)
Deh, nici Apocalipsele nu mai sunt ce erau odată.
RăspundețiȘtergereData viitoare refugiază-te tu la ea în birou :)
ober