counter

Website counter

miercuri, 28 octombrie 2009

M-am saturat ...

Dupa cum v-ati obisnuit, eu furnizez in general doar poz(n)e de la evenimente pentru acest blog, si imi pastrez pentru mine comentariile, insa de data aceasta mi-a ajuns.
M-am saturat de romanul spectator de concerte. O perioada am reusit sa ma distrez in sinea mea sau cu prietenii pe seama personajelor pe care le intalnesc la astfel de evenimente: cucoane pe tocuri, boite si imbracate trendy la concerte rock; mancatori de floricele la concerte gen Cesaria Evora la Sala Palatului; doamne care adorm in primul rand sub nasul artistului - la Eliades Ochoa… Dar in ultimele doua saptamani ma impiedic prea des de prostia umana ca sa nu v-o istorisesc si voua.
Credeam ca le-am vazut pe toate pana la concertul ZZ Top. Aici din pacate a trebuit sa stau cumintica pe scaunel (motive tehnice de functionare) si am avut onoarea sa stau langa un domn, care tot timpul concertului a ascultat la casti. In prima faza am crezut ca are aparat auditiv si nu l-am luat foarte tare in seama, dar pe urma a inceput sa motaie. Cum sonorizarea era buna si ZZ Top nu canta muzica simfonica, am dedus ca domnul asculta ceva linistit la casti. Va intrebati ce cauta in sala?! Ei bine asta e si dilema mea.
La concertul Vaya con Dios, jumatate din cei prezenti spuneau ”Canta bine dom’le”, dar habar nu aveau sa-ti numeasca macar o melodie de-a lor. In fond nu trebuie sa stii ce canta ala, atata timp cat le zice bine, si da si mai bine sa zici ca ai fost la concert. Dar punctul culminant al carierei mele de spectator abonat la concerte, s-a dovedit a fi marti seara, cand din nefericire am nimerit pe randul patru de langa scena, la concert la tante Natalita Cole. Aici am avut parte de urmatoarele: o turma de doamne si domnisoare cu varste cuprinse intre 17 – 40 ani, care sufereau cu vezica si au simtit nevoia sa caute baia in timpul concertului, care a durat o ora si 45 de minute. Nu se puteau tine, asa ca au deranjat de nenumarate ori vecinii de pe rand pentru a iesi la toaleta. Va intrebati daca in timpul acestui concert de muzica jazz a sunat vreun telefon? ei bine DA!. Eu am numarat vreo 3-4 si proprietarii s-au vazut nevoiti sa raspunda cu un enigmatic „sunt la concert”, „soptit” suficient de tare, cat sa auda macar un sfert din sala. Bineinteles, inainte sa inceapa concertul, vocea aceea suparatoare a unei cucoane care te roaga sa pastrezi inchise telefoanele mobile pe timpul spectacolului a fost ignorata cu succes. Ah, si a mai fost si rugamintea organizatorilor, facuta in numele solistei ce urma sa cante, si anume de-a nu fi fotografiata cu blitzuri sau filmata (transmisa la microfon in limba romana ca sa inteleaga tot poporul), care a fost ignorata la randul ei, provocand o intreaga alergatura a bodyguarzilor prezenti printre randuri, cu scopul de-ai atentiona si in cazuri extreme de-ai scoate afara pe blitzuitori.
Insa chinurile mele nu s-au oprit aici. Vecinului din dreapta ii era foame. Probabil venise omul de la lucru. Cu mult bun simt, ca sa nu ne deranjeze, a rontait unul cate unul chipsurile din punga. Dupa ce a terminat cu chipsurile, a trecut la covrigei. Tot in partea dreapta, de data aceasta pe randul din spate, un alt domn fasaia incetisor o cutie de bere. Ce sa faci daca ti-e sete nu?! Doar e concert de jazz, nu esti in biserica. Dar frisca de pe tort a fost discutia cuplului plasat fix in spatele meu. O discutie „soptita” despre mobilier. Am aflat ca si-au cumparat un birou si aveau mari dileme unde sa-l aseze. Pica gresit fata de canapea. Daca era impacata canapeaua, tot era ceva gresit. Mai ca-mi venea sa le dau o mana de ajutor sa se decida. Nu am facut-o. M-am uitat doar urat, insistent. Domnul, dragut, la sesizarile sotiei ca o nebuna din randul din fata se tot uita la ei, a tinut sa precizeze ca are bilete si ca vorbeste cat vrea el. Nu m-a agresat nici verbal si nici fizic. Asa am aflat si eu ca azi in costul unui bilet la teatru sau spectacol e inclus absolut ce vrei, inclusiv posibilitatea sa-ti enervezi vecinii sau sa-i plictisesti cu problemele tale stupide. Spre final, una din vedetele dambovitene care se aflau mai aproape de locul in care eram plasata, Loredana Groza, a iesit repede din sala, inainte de bis, ca doar ascultase concertul, la ce bun sa mai stea pentru cele 5 melodii de final ale lu’ Nathalie. Plus, daca, Doamne fereste, era recunoscuta de miile de fani si asaltata sau, mai rau, ramanea blocata in traficul de dupa concert. Azi am citit ca „Loredana Groza, a fost in transa pentru ca Natalie Cole i-a rostit numele”...poate aveau intalnire in spatele scenei si de aia s-a grabit Lori sa iasa inainte ca artista pe care o admira atat de tare sa termine de cantat.
Si pentru ca am scapat cuvantul Dumnezeu, iar dezastruoasa zi de 27 oct nu s-a terminat cu imbulzeala de la iesirea din Sala Palatului, trebuie sa va mai zic ca in drumul meu spre casa m-am izbit si de turma de cretini ortodoxi (imi cer scuze fata de cei 2-3 crestini care daca au participat probabil au fost calcati in picioare de multime), ce s-au inghiontit in deal la Patriarhie in asteptarea minunii. Au lasat in urma lor, bineinteles o tona de gunoaie si flori calcate in picioare si o imbulzeala de nedescris in trafic. Astept cu interes sa se construiasca Hotelul Neamului supranumit si Catedrala, unde sper sa sa mute moastele si sa le puna filme cu patimi si astfel sa se elibereze drumul meu spre casa.

by nomiar

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu