M-am bucurat ca plec în Albania, chiar dacă lumea s-a mirat. E frumos să mergi cu echipa naţională, mai ales în acelaşi avion cu tricolorii. Doar aşa poţi să vezi ca Bănel nu dă gol la jocul FIFA nici cu acatiste, că Tănase e chibiţ la jocul video al lui Stancu ori că Mutu nu se poate abţine de la o ţigară nici măcar în avion. Chiar dacă eram bucuros că plec răceala cu care m-am ales chiar în ajun a făcut să nu mă pot bucura deplin de deplasarea asta. În avion mi s-au înfundat urechile aşa de tare că mă dureau timpanele. Am avut baftă cu colegii de la Dolce, care şi-au făcut pomană cu noi şi ne-au dus de la aeroport în oraş cu maşina, ca sa nu mai cheltuim noi diurnele de bugetari. Am ajuns şi la hotelul la care ni s-a făcut rezervare. Cu indulgenţă o stea şi ceva. Asta e ... nu murim din atâta. După ce ne-am ”descălţat” am zis să ieşim şi noi în oraş, să luăm pulsul albanezilor. Când să scot portofelul, ia-l de unde nu-i... M-au trecut toate apele şi mi s-au muiat genunchii. Banii ca banii, dar de acte, de carduri îmi era... deja mă vedeam dator vândut la bănci. Să rămâi şi fără bani şi fără acte într-o ţară străină e criminal, fără îndoială. Aia îmi lipsea, duminică seara să merg la poliţie să dau declaraţii că poate mi-a fost furat sau am pierdut portofelul. Am identificat repede două variante... furtul sau că mi-a scăpat din buzunar în maşină când am coborât. Prima mă îngrozea. Parcă pe măsură ce trecea timpul parcă mă simţeam tot mai rău. Am căutat băieţii de la Dolce la un hotel la care credeam că pot fi, nu a răspuns nimeni. În cele din urmă am făcut rost de numărul de telefon şi am sunat cu voce plângăreaţă. Peste câteva minute am fost sunat înapoi: ”Am pentru tine o veste pozitivă!” Am simţit o mare uşurare, aş putea zice o fericire. Bucuros de veste am oprit la o bodegă cu colegul şi am băgat un fel de şaormă locală cu o berică slabuţă.... (Tirana). Ne-a şocat doar meniul... la jumate din felurile de mâncare scria ”pule”... Ne-am amuzat foarte tare. În cele din urma am constatat că am consumat şi noi (pule înseamnă pui în albaneză, aşa cum vere se traduce prin vin). Despre oraş... nu am văzut decât zona centrală, plină de tineret duminică seara, toţi îmbrăcaţi bine, străzi curate, baruri, cârciumi, fast-food-uri la tot pasul mai toate pline... din 50 în 100 m se pot vedea câte un nene cu castane coapte sau cu ţigări de vânzare. Fetele destul de drăguţe, puţine erau urâte, dar nici multe rupte din soare. Ne-am întors la hotel şi am constatat că wireless-ul merge mai bine pe hol, decât în cameră, şi acolo foarte slab, însă.
 |
| Meniu albanez |
 |
| Tirana, din avion |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu