O diplomă nu strică niciodată. Am auzit destul de des că unii sunt ăuvărcualifaid (overqualified adicătelea) pentru nuş' ce ... dar asta e doar un punct de vedere. Adevărul e că nu strică niciodată să ai o calificare în plus, o specializare. Uneori supercalificarea devine piatra de moară din cauza unor slujbaşi limitaţi (la propriu şi figurat) ai statului, care interpretează ciuntit legi şi regulamente pentru a refuza persoane capabile. Uneori nici supracalificat nu e bine, că ajungi să faci şi munca altora, pentru un singur salariu.
Facultăţi, masterate, doctorate, cursuri şi ce or mai fi ele, toate sunt bune la casa omului, dar nu fac o para chioară fără o brumă de practică, mai ales că asta omoară românul. Fiecare vine însă cu sacrificiul său. Pentru fiecare există o ''Ană'' care trebuie zidită undeva. Totul e ca Meşteru' Manole să fructifice la maximum timpul şi banii investiţi, astfel încât să nu fie vreme pierdută de pomană. Încurcate sunt însă căile vieţii şi voinţa nu face tot timpul casă bună cu putinţa. Dar asta nu înseamnă că nu tre' să ascultăm ce zicea tătucu' Lenin: ''Învăţaţi! Învăţaţi! Învăţaţi!''
Mai rămâne dilema, carieră sau familie, ce să fie pe primul plan? Fericiţi cei care găsesc formula ideală de a îmbina una cu alta. E drept că nu totdeauna ţine de om, viaţa e curvă de multe ori. Apoi, unii nu ar recunoaşte fericirea nici dacă i-ar lua la palme! Pur şi simplu se încăpăţânează să-i întoarcă spatele... Se încrâncenează şi uită să mai trăiască. Cu toate astea, viaţa e frumoasă, aşa grea cum e ea... Trebuie doar să te opreşti şi să te uiţi la orice lucru mărunt, dar care e o minune în sine. Don't worry, be HAPPY!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu