M-aş duce să mă culc...

''Dacă doi oameni îţi spun că eşti beat, du-te şi culcă-te!'', zice un proverb românesc. În ultima vreme mi s-a tot spus că sunt beat, poate că ar trebui să dau ascultare, să mă conformez. Recunosc că sunt beat, dar nu mă pot abţine - îmi place sa beau. Nu m-am apucat de mult de băut, de câţiva ani. Am dat peste un vin extraordinar şi mi-a plăcuuuut muuuult de toooot. Numai că, vinul cu pricina nu îmi prea face bine, mă îmbăt, pierd controlul şi mă trezesc mahmur rău de tot, cu dureri de cap îngrozitoare. Şi cu toate ăstea nu mă pot abţine, tot aş trage câte o duşcă. Dar, vine un moment în care ''convieţuirea'' asta trebuie să ia sfârşit, pentru că e clar că nu se poate termina cu ''happy end''... Am mai trecut printr-una, cu un vine aproape la fel ca ăsta, doar că puţin mai tânăr. Nici aventura aia nu s-a terminat bine, dar şi a doua oară m-am aruncat cu capul înainte. Poate că trebuie să renunţ la vin (la băutură nu vreau să renunţ decât odată cu capul), până la urmă pot bea foarte bine bere sau o vodkă, poate chiar whisky. La o adică, nici o ţuică nu e aşa rea, mai ales dacă e bună şi compatibilă.
Chiar dacă îmi place să beau, nu pot spune că sunt un mare băutor. Cu toate astea, sunt mai tot timpul dispus să încerc ''lichide'' noi, asta până l-oi găsi pe ăla perfect, care bei zi de zi, îţi place, e bun şi face bine la sănătate. După cum mă cunosc, chiar dacă vorba zice să întorci şi celălalt obraz (şi l-am întors!), probabil m-aş arunca şi a treia oară în butoi. Dar, nu cred că se va ajunge acolo.

PS Am fost aproape să cumpăr un butoi maaare de tot din vinul ăl bun, care să-mi ajungă pe viaţă, dar afacerea a căzut în ultimul moment. Chiar dacă am fost conştient că e un risc mare, o investiţie uriaşă, eram dispus să risc (într-un fel am riscat), găseam eu o soluţie, un medicament, un antidot... dar n-a fost să fie... aşa e în viaţa, câteodată îţi iese, alteori nu.

Orice asemănare cu fapte sau persoane este pur intâmplătoare... :)