Capra vecinului

În general, mă mai surprind destul de puţine lucruri în ziua de azi. În ziua de azi te poţi aştepta cam la orice, oricând şi oriunde, dar cu toate astea mereu apare câte o întâmplare care te pune pe gânduri. Doar suntem o naţie dată dracului, nu ne plictisim. Constat că în ziua de azi nu ne mai e de ajuns să ne bucurăm că moare capra vecinului, intrăm peste el în curte, îi futem nevasta şi îi sugrumăm şi copiii şi cu toate astea suntem nemulţumiţi. Societatea noastră e îmbibată din ce în ce mai mult de ură, în ziua de azi orice lucru e întors pe o faţă şi alta şi i se dau tot felul de conotaţii paranoice, se creează conspiraţii din cele mai mărunte întâmplări, nimeni nu mai face nimic dezinteresat, aproape fiecare are un scop, de cel mai multe ori ascuns... Se ia colectivul x, cu y oameni. Numitul x1, sa zicem, îşi exprimă intenţia să candideze la o funcţie într-o organizaţie profesională, onorantă, fără îndoială, iar conducătorul său îi acordă tot sprijinul (moral), având în vedere că alegerea ar însemna un lucru prestigios şi pentru colectiv, nu doar pentru x1. Cred că, lăsând la o parte calităţile şi şansele candidatului în alegeri, şeful colectivului are obligaţia de îşi susţină subalternii în astfel de acţiuni, nu să le pună beţe în roate, lucru care se încadrează în fişa postului, cât şi în spiritul de colegialitate. Apare x2, care îl chestionează pe şeful colectivului, de ce x1 candidează la funcţia respectivă şi mai ales, de ce este susţinut în acest demers, având în vedere calităţile lui x1 (sau mai degrabă lipsa lor)... Menţionez că x2 nu a fost împiedicat în niciun fel să candideze în alegerile respective, unde ar fi beneficiat de tot atâta sprijin ca şi x1 dacă şi-ar fi manifestat intenţia. În plus, doi candidaţi ar fi crescut (cel puţin din punct de vedere matematic) şansele ca respectivul colectiv să aibă un reprezentant în organizaţia profesională. X1 nu are şanse să fie ales, clar acest lucru, celălalt candidat pentru acest post fiind o figură proeminentă a breslei, intrat ă cursă chiar dacă nu a întrunit condiţiile necesare. De fapt, tot procesul electoral pare o glumă... buletine de vot împărţite prin ţară, fără posibilitatea de a verifica cine le-a ştampilat, cine le numără sau câte ar trebui să fie...Fără îndoială va ieşi câştigător cine trebuie, iar o platformă electorală nu-şi are rostul în aceste condiţii. Dincolo de acest gust amar, rămâne greaţa... Greaţa că am trecut de jumătatea vieţii şi lumea în care trăiesc e din ce în ce mai nenorocită, valoarea nu-şi are locul, adevărul e pervertit, iar dreptatea e un concept abstract... Fiecare cere dreptate ridicând pumnul spre cer. Dacă Bărbosul ne-ar da dreptate la toţi, pământul ar fi pustiu. Poate nici nu mai e mult...