Din ciclul ... Să ne pregătim pentru sfârşitul lumii

Fusei la teatru. Nu mă bag io acu să comentez opera lu' Cehov, dar odată astâmpărate foamea şi setea de cultură am zis să purcedem să le anihilăm si pe ălelalte, mai pământene. Şi aleserăm bodega Torega (ptiu! chiar rimeaza!). Nu ne interesau nici parlamentarii afumaţi, nici deontologii împleticiţi la limbă şi nici şoferii parlamentarilor, care se uitau cu jind la farfuriile baştanilor, din perspectiva berilor lor fără alcool. Dimpotrivă, chiar ni se părea pitoresc, deh... Cu atât mai mult cu cât a apărut la un moment dat şi formaţia lu' nea Nicu Gigantu. Ne-am hotărât fieşcare ce-i trebe şi să dă comanda băietului ... ală mici, ală bere fără alcool, alălaltu tot aşa (şoferi, deci), una ficăţei, unu ciorbă şi veni şi rândul meu. Dintr-o suflare îi zic 4 mici, cu cartofi prăjiţi şi o bere. Replica a venit ca o palmă peste ceafă - Nu avem bere! Îmi zic, uite mă se găsi ăsta micu' să facă glume când pe mine mă arde gâtlejul. Cum adică, nu aveţi bere? Ala micu' zice cu o voce la fel de mică ceva destul de putin inteligibil, că n-a venit (deduc că maşina cu bere)... NU mi-a mai fost dat să aud ca la o crâşmă să nu aibă bere, pe care o găseşti la orice gheretă, chioşc sau tonetă din ţara asta prăpădită. În menu existau nu mai puţin de 14 feluri de bere alcoolizată, însă ei nu aveau decât fără alcool...E clar, vine sfârşitul lumii, dacă nu mai găseşti băutură nici în România. Nu mai zic că pentru 13 mici am aşteptat o oră şi că ospătarul s-a plimbat cu ciorba până s-au încălzit (şi el şi ea...). Noroc cu nea Nicu Gigantu. El a mai salvat atmosfera. Să trăieşti nea Nicule. Bagă o dedicaţie de la băiatu! Dârla! Dârla!